Nu totul se termina cu bine (1)

0
458
This entry is part 1 of 23 in the series Fragmente

–     Alcool, droguri, am încercat de toate
–      Și? Ce ai învățat din asta?
–      Nu amesteca alcoolul cu drogurile și dacă te apuci de droguri, fii sigur că până la final, le vei amesteca și cu alcool.
–      Și nu-ți pare rău? Nu ai vrea să fi făcut lucrurile altfel?
–     Și dacă aș vrea, ce se va întâmpla, pot schimba ceva? Nu! Nu regret nimic! Poate că printr-un sertar pe undeva prin mintea mea am regrete… de fapt sigur am, dar totuși nu regret nimic. Sunt o persoană ciudată, știu!
–      Nu cred că ești ciudat. Contrariat, problematic, enigmatic, da.
–      …ciudat.
Un sunet familiar le întrerupse conversația.
–      Săptămâna viitoare, la aceeași oră?
–      Probabil!
–      Ca de obicei, mi-a făcut plăcere!
–      Ca de obicei, nu te cred!
Era ceață și frig. Genul acela de frig ce îți intră prin oase, îți ajunge până în vene și-ți face fiecare mușchi să se încordeze. Combinat cu ceața deasă, normală ar spune unii, pentru ultima zi din toamnă, îi dădea o senzație ciudat〙. Fiecare pas aducea în mintea sa un nou conflict, fiecare clădire, o nouă amintire dureroasă. Era singur de atâta timp și totuși, ea era încă a€˜acoloa€™. Își duse instinctiv mâna către buzunar, scoțând pachetul de țigări, aproape gol. Prietenul lui cel mai bun, singurul care-i rămăsese alături prin toate.
“Fumezi cam mult”, îi spunea ea într-o seară.
“€œHe he… o să mă las atunci când te lași și tu.”
Auzise de la prieteni cum că până la urmă renunțase. Renunțase la fumat, renunțase la el. El însă, nu renunțase la nimic. Imaginea ei, adânc întipărită în minte, îi colindă prin vise, generandu-i cearcăne adâncite în jurul ochilor înroșiți de prea mult fum și prea mult timp petrecut pe gânduri. Încercase și el să renunțe. Aruncase nu știu câte pachete spunând “gata, asta a fost ultima tigară”. Însă camera întunecată, liniștea apăsătoare, parfumul ei întipărit permanent în așternuturi, îl aduceau întotdeauna la realitate. Iar realitatea, îl aducea în fața paginii pe jumătate scrisă, cu un pahar pe jumătate plin cu alcool și o țigară pe jumătate fumată, în scrumieră.
“Ai să te sinucizi amice, dacă o ții așa”, îi spunea un prieten acum ceva timp.
“€œUite o dilemă interesantă: unde ajungi dacă mori, când ești deja în iad? Promit să-ți scriu o scrisoare când aflu!”
–     Salutări vecine, ce mai faci?
–     Ce să fac măi Dane; una, alta, supraviețuiesc. Tu?
–     Supărat domnule, supărat. Dacă știam că așa e căsătoria… dar n-am știut, ce să fac! De-ai ști ce norocos ești!
Un zâmbet trist i se contură pe față: “€œunii își doresc și alții ce au nu știu să prețuiască”. În apartament era frig, de parcă atmosfera de afară îl urmărise îndeaproape. Pe birou, o pagină pe jumătate scrisă, un pahar pe jumătate plin cu alcool și o scrumieră plină până la refuz cu țigări fumate pe jumătate, îl așteptau. Altă dată, îl aștepta ea.

Series NavigationNu totul se termina cu bine (2) >>

LEAVE A REPLY