Art Wolfe: creativitate, natura si fericire prin prisma obiectivului

A explora. A crea. A inspira. Cele trei cuvinte care definesc opera lui Art Wolfe si care au ghidat o cariera de cinci decenii sunt numitorul comun a cel putin un milion de imagini care surprind frumusetea naturii de pe cinci continente.

Pentru a le obtine, Wolfe a vizitat Tibet dupa Revolutia Culturala Chineza, a fugit de tigri, a trait cu indigeni din Valea Omo din Etiopia, a facut turul stepelor mongole si a salvat balene beluga blocate in Arctica canadiana.

In orice an, zilele pe care acest fotograf legendar le petrec acasa abia daca ajung la trei luni pe an. In restul timpului calatoreste prin lume, filmand emisiunea TV Travels to the Edge, tinand prelegeri, organizand ateliere si, bineinteles, facand fotografii.

Constientizare a mediului

Infatisarea aurolor boreale care lumineaza noaptea rece islandeza sau vaporii din respiratia zimbrului in zori nu au nici un mister pentru obiectivul sau, desi, pe langa faptul ca le surprinde frumusetea, Wolfe isi doreste mai mult.

„De fiecare data cand am fost in natura ma gandeam ca daca as putea impartasi asta cu oamenii prin fotografie, as face ceva pozitiv”, marturiseste Wolfe intr-un interviu acordat Efe in ajunul Zilei Mondiale a Fotografiei, care este sarbatorita maine, miercuri 19.

Student la Arte Plastice, deja in anii de facultate a explorat posibilitatile fotografiei in natura cand a evadat din Seattle in weekend pentru a escalada muntii si si-a luat aparatul foto cu el.

Influentat de studiile sale in Arte Plastice, in calatoriile sale Wolfe nu cauta atat de mult sa documenteze lumea in mod obiectiv, cat face fotografii de parca ar picta imagini.

„Dragostea mea pentru pictura si arta nu s-a diminuat niciodata, nu a disparut niciodata, dar fotografia a fost perfecta pentru mine pentru ca imi place sa ma misc si sa creez multe compozitii diferite si interesante”, dezvaluie el.

Si-a dat seama ca in instantanee ar putea adapta „imediat” tot ceea ce invata.

Calatoriile nu au facut decat sa-i intareasca constientizarea ca protector al mediului, deoarece, in opinia sa, i-au permis sa obtina „o cunoastere destul de profunda a lumii, a culturilor, a peisajelor si a vietii salbatice” si sa devina „foarte constient de ceea ce este potential.”

El recunoaste ca subiectii pe care alege sa-l fotografieze il selecteaza si nu invers si ca, desi se documenteaza si isi ia idei, „invariabil vad si gasesc subiecte cand calatoresc”, spune el.

Wolfe recunoaste ca atunci cand apasa butonul declansator al camerei, simte „fericire” pentru ca simte ca creeaza ceva despre care stie din experienta ca „va fi apreciat intr-un mod similar” si, prin urmare, ca instantaneele lui sunt folosite. de catre oameni sa „fie inspirati si fericiti”.

Din acest motiv, compozitiile sale incearca sa „lovina emotiile”, sa educe despre importanta ingrijirii mediului natural si sa imbogateasca spiritul oamenilor intrucat, afirma el, serveste la ridicarea moralului si la imbunatatirea personalitatii.

Din acest motiv, explica el, in cursurile sale le spune elevilor sai sa fie fotografi „nu atat pentru a castiga bani, ci pentru a fi oameni mai buni”. Fotografia pentru a fi mai bun.

„Cred ca este adevarat ca gatitul, dansul, scrisul de poezie sau orice efort creativ trece de la minte la inima si ca oamenii care creeaza au o existenta mai fericita”, spune Wolfe, care a publicat si cateva zeci de lucrari despre arta fotografiei si compendii ale celor mai bune fotografii ale sale, unde este usor sa te minunezi de imagini cu hipopotami printre stoluri de flamingo, elefanti pictati, vulcani, samani sau ceremonii ale popoarelor indigene.

Fotograful care picteaza scene

Experienta sa de pictor nu l-a parasit niciodata: munca sa nu este atat despre documentarea obiectiva a lumii, cat despre fotografierea ca si cum ar fi pictat scene.

Pentru prima data dupa mult timp si ca o consecinta a pandemiei de coronavirus, acest calator nepocait la aproape 69 de ani a renuntat sa mai calatoreasca pe planeta pentru a ramane acasa, avand grija de „proiectele cu care fusese neglijat”.

In aceasta situatie pe care o descrie drept „terifianta si cumplita” spera, cel putin, ca unii oameni au reusit sa gaseasca in imagini ca a lui o modalitate de a depasi peretii caselor si de a simti ca sunt inconjurati de verdele Cascada raului Columbia, ascultand vantul care bate peste dunele desertului Namibian sau pescuind in Lacul Inle din Birmania.