Intr-o celula mica amenajata intr-un tribunal din Bagdad, cetateanul francez Djamila Boutoutao isi tine fiica de doi ani in poala si cere ajutor.
Boutoutao, in varsta de 29 de ani, este acuzat ca este membru al ISIS. Viata devenise insuportabila, sopteste ea in limba materna la indemana celorlalti inculpati acuzati de apartenenta la gruparea terorista. La fel ca ea, toti sunt straini.
„Innebunesc aici”, spune Boutoutao, o femeie scunda, cu ochelari, cu o privire goala. „Sunt pedeapsa cu moartea sau inchisoarea pe viata. Nimeni nu-mi spune nimic, nici ambasadorul, nici oamenii din inchisoare”, adauga el.
Gardienii si colegii lor inculpati – toate femeile din Asia Centrala si Turcia care si-au pierdut sotii si, in unele cazuri, si fiii lor odata cu infrangerea ISIS – se apropie de Boutoutao in timp ce acesta continua: „Nu le lasati sa-mi ia fiica”, implora ea. „Sunt dispus sa ofer bani daca pot contacta parintii mei. Te rog scoate-ma de aici.”
Cu asta, scurta conversatie se incheie si Boutoutao se intoarce intr-un colt asteapta apelul judecatorului in camera alaturata. Nu exista autoritati franceze prezente in camera si nimic care ar putea lega aceasta femeie de viata ei anterioara din Lille. Daca va fi condamnata ca s-a alaturat grupului terorist, ea risca inchisoarea pe viata la Bagdad sau moartea prin spanzurare.
Cele 15 femei judecate saptamana trecuta sunt vaduve ale razboiului care a alungat in cele din urma ISIS din mare parte din Irak, ucigand zeci de mii de membri ai sai si inlocuind promisiunile sale de utopie islamica cu o infrangere zdrobitoare. In unele cazuri, aceste femei s-au alaturat in mod voluntar grupului calatorind singure sau cu partenerii lor din Europa si Asia Centrala catre ceea ce credeau ca este tara promisa.
Se estimeaza ca peste 40.000 de straini din 110 tari au calatorit in Irak si Siria pentru a se alatura grupului jihadist. Dintre acestia, aproximativ 1.900 sunt francezi si aproximativ 800 britanici.
Boutoutao a sosit in Irak in 2014 impreuna cu sotul ei, Mohamed Nasseredine, si cei doi copii ai lor. Sotul ei a fost ucis la Mosul in 2016, la fel ca fiul ei, Abdullah, un an mai tarziu. Ea a fost capturata de peshmerga kurzi din nordul Irakului si in cele din urma trimisa la Bagdad, unde tribunalul fortificat din centrul capitalei a devenit un centru nervos al erei post-ISIS.
O aparare de 10 minute
Pana la 1.000 de femei acuzate ca apartin ISIS au fost mutate din ruinele oraselor si oraselor irakiene si sunt retinute in prezent la Bagdad pentru a fi supuse la socoteala unei societati si a unui guvern marcate de razboi in ultimii patru ani. In plus, mare parte din furia lui este indreptata asupra luptatorilor straini si familiilor acestora. Pana la 820 de minori insotesc aceste femei. Si unele sunt insarcinate.
Procedurile dau un sentiment de urgenta, la fel ca si audierile de 10 minute la tribunalul penal central din Bagdad cu care au fost trimise femeile acuzate. De la prabusirea califatului, Irakul a condamnat peste 40 de femei la moarte si alte zeci la inchisoare pe viata.
Femeile straine, adesea cu bebelusi in brate, sunt urmarite penal cu o eficienta fara compromisuri, rar intalnita in alta parte in sistemul judiciar irakian. Dupa infrangerea ISIS, sistemul judiciar si-a asumat misiunea de a inchide acest capitol cu operatiunea de curatare. In timp ce irakienii incearca sa reconstruiasca o tesatura sociala sfasiata, ramane un resentiment profund fata de jihadisti, a caror violenta a afectat un spirit national care inca nu s-a recuperat din sanctiuni, invazie si razboi civil.
Franta si alte tari europene mentin o pozitie ostila, cu cetatenii lor care se confrunta acum cu tribunalele irakiene, insistand ca ar trebui sa se confrunte cu justitia locala in strainatate. Guvernul francez a aratat o oarecare clementa fata de minorii ramasi orfani de lupte, dar niciuna fata de adultii care au luat decizia de a se alatura grupului.
La inceputul acestui an, ministrul Apararii, Florence Parly, a declarat ca cei care se intorc in Franta „isi vor asuma responsabilitatea pentru actiunile lor”. Cu toate acestea, autoritatile franceze au comunicat guvernelor din regiune ca nu exista mila pentru cei care nu au reusit sa scape.
Cu ISIS acum aproape expulzat de pe teritoriul irakian, se vorbeste putin despre reconciliere. Intrebat ce ar spune liderul ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi, daca ar fi confruntat, Qais al-Khazali, liderul uneia dintre cele mai de temut grupuri paramilitare siite din Irak, Asaib ahl al-Haq, a spus: „I-as spune ca a esuat. Ceea ce nu a fost suficient de bun. Ca nu este nimeni si ca este sub noi toti.”
Mustafa Rashid, un dealer de masini din estul Bagdadului, este, de asemenea, urat cu prizonierii straini. „La naiba cu ei”, spune el. „Nu merita mila. Nici femeile”, adauga ea.
In aceeasi instanta cu o zi mai devreme, o femeie irakiana a fost achitata de toate acuzatiile si eliberata dupa ce a sustinut ca fratele ei a fost cel care a fortat-o sa se alature ISIS. Desi unele femei irakiene si multi barbati au fost retinuti pentru rolul lor in violenta gruparii teroriste, doar un mic grup de femei straine a primit vreun fel de concesiune.
O atentie speciala pe straini
„In mintea irakienilor, a justitiei si a guvernului, faptul ca esti strain si ca ai ales sa locuiesti pe teritoriul ISIS denota vointa in ceea ce ai facut si, prin urmare, o culpabilitate mai mare”, spune Belkis Willie, cercetator in Irak la Drepturile Omului. Ceas. „Nu este cazul femeilor irakiene, unde dovezile foarte specifice reduc adesea pedepsele. Daca iti cumperi un bilet de avion, treci o granita si iei decizii, esti mult mai expus”, adauga el.
Tribunalul din Bagdad este plin de barbati tarati pe o banca in centrul salii de judecata. Un grup de 12 persoane este condamnat la moarte prin spanzurare si ulterior escortat in celulele lor. Urmatorul este Zahraa Abdel Wahab al Kaja. Tocmai a implinit 17 ani si este originara din Tadjikistan. Ea poarta, de asemenea, un bebelus, pe care l-a imbracat intr-un hijab, si pare dezorientata.
„Am fost adus in Siria acum cinci ani cu mama si tatal meu”, spune el. „Am fost casatorit cu un turc. El a fost bun cu mine. Acesta este fiul tau. Ne-am stabilit in Irak. Tatal si sotul meu au murit si acum sunt in inchisoare cu mama si fiica mea. Vreau sa ma intorc acasa, desi tara mea nu este buna. Ea nu purta hijab acasa. ISIS este bun, m-au invatat cum sa ma acoper”, adauga el.
Mai multe femei vin si pleaca: una turca, una rusa si doua din Kargazstan. In fiecare caz, unul dintre cei trei judecatori pune brusc mai multe intrebari si apoi ii ordona acuzatului sa paraseasca sala de judecata. Un procuror face o scurta declaratie, iar un avocat citeste un scurt. Afara, unul dintre aparatorii publici afirma ca nu a vorbit cu clientul sau si a vazut doar un rezumat al notelor de ancheta.
Human Rights Watch spune ca, in ciuda insistentelor lor in ultimii doi ani, nu exista niciun indiciu ca avocatii apararii joaca un rol activ sau ca justitia cauta dovezi concrete pentru urmarire penala. In schimb, justitia se bazeaza mult pe instinct, subliniaza un membru al justitiei in timpul unei pauze. „Lucrez aici de 10 ani si imi pot da seama cine este vinovat doar cu o singura privire in ochi. Va pot spune povesti groaznice si pot impartasi momente magice”, spune el.
Gardienii care aduc o femeie dintr-o inchisoare din apropiere subliniaza ca majoritatea nu se pocaiesc. „Odata, o prizoniera ISIS mi-a cerut ceva ce nu i-am putut oferi si ea m-a numit infidel”.
Ce sa faci cu copiii este o problema mai problematica pentru autoritatile irakiene. Unii bebelusi musca mere in timp ce mamele isi asteapta randul. „Vor creste si vor fi la fel ca mamele lor”, spune unul dintre paznici. „Nu, este un pacat sa spui asta”, spune altul. „Toti copiii sunt nevinovati”, adauga el. Primul raspunde: „Poate, dar sa terminam repede cu asta. Sunt inca multe”.
