Eu, iau un taxi

Oare când începuse prima dată să o vadă altfel? Prima dată? A doua oară? Nu mai stia. Nu știa când pierduse acea delimitare, prietenie-erotism. Și totusi… se întâmplase.

– Un toast pentru “noi.”

– Da, pentru “noi.”

Ce frumos suna “noi.” Ah de-ar fi putut opri momentul “acum!” Îi privi buzele, ce conturau un zâmbet încântat. De “ei,” de prezența “lui,” de situație. Ar fi dorit să îi spună atâtea. Să îi mărturisească atracția sa, să se ridice de pe scaun, să se așeze lângă ea și să îi transforme zâmbetul într-un sărut pasional. Să îi mângâie sânii și să îi șoptească “hai la mine.” Și totuși, tăcea. Îi era teamă. Teamă de el, teamă că ea poate nu ar simți la fel, teamă că ar putea strica totul. Îi venea să spună “la dracu cu societatea” și în același timp nu vroia să piardă singurul lui contact real cu realitatea. Încercând să își alunge gândurile, mută discuția într-o zonă familiară lui: munca. Și totuși, cu fiecare cuvânt pe care îl rostea, vocea ei părea o invitație la “mai mult.” Îndemnându-l parcă, să încerce. Și totusi…

Seara trecu pe nesimțite, îndeajuns de repede încât să nu observe apropierea orei de culcare. Valabil pentru amândoi, exclus același pat. În fond, trebuiau să meargă la muncă. Amândoi, separat. Of, realitatea asta! Se îndreptau agale spre casă discutând nimicuri, parcă încercând să ocolească unul dintre acele momente de liniște stânjenitoare. Ar fi vrut să o țină de mână, să îi simtă atingerea. Era o atingere puternică, de femeie naturală. Amazoana. Scrisese ceva despre genul ăsta de femeie, la un moment dat. Acum însă totul era în ceață. Singurul lucru clar era prezența ei. Își dorea să se întâmple ceva, să se oprească amândoi și să sfârșească într-o îmbrățișare încheiată cu realizarea evidentului: sărutul dorit de ambele persoane. Și dacă se înșela? Dacă era doar un fragment al imaginației sale, doar rezultatul dorinței pe care o simțea? Doamne ce atrăgătoare este!

Și-ar fi dorit să fie singuri, plimbându-se printr-un parc înăbușit de verdeață și de căldura unei nopți de vară. Ar fi prins-o de mână, trăgând-o lângă el, privirea sa coborând spre sânii ei, conturați perfect de tricoul parcă croit special pentru ea. Mâinile lui ar fi coborât spre fesele sale, simțindu-i mușchii cum se încordează la atingerea sa. Și-ar fi plimbat degetele în sus, pe spatele ei, iar la atingerea sa corpul acesteia ar fi vibrat, dornic de mai mult. Ar fi prins-o de fese și rezemați de unul dintre pomii plasați parcă perfect pentru a le masca dorința, ar fi pătruns-o. Fără teamă, fără frică, fără să îi pese de nimic. Chiar atunci. Ea și-ar fi mușcat buzele pentru a nu țipa, iar unghiile sale ar fi gustat cu nepăsare din tricoul lui, lăsând urme de sânge și piele pe pânza albă. Ar fi sărutat-o intens, pasional, dureros, în timp ce, cu sete, ar fi lovit-o neîncetat cu pelvisul său. Iar la final, ar fi ejaculat, cum nu a făcut-o niciodată. Cu dorință, cu sete, răzbunător, pentru fiecare moment în care și-a dorit-o. Și ar fi continuat să se plimbe, ajungând acasă la unul dintre ei, unde ar fi gustat o băutură, urmând a continua aventura din parc.

– Eu… mai merg puțin și mă urc în autobuz.

– Și eu, iau un taxi. Te pup dulce!

– Și eu!

– Unde doriți? Întrebă taximetristul, neștiind că în fața lui stătea un bărbat ce tocmai trăise cea mai intensă noapte a vieții sale.

– Nu unde vreau eu!

– Mai precis? Întrebă taximetristul, neștiind adresa exactă. Paradoxal, nici măcar “el” nu o știa!

Comments are closed.