La putin peste 500 de kilometri de Cernobil si foarte aproape de granita cu Uniunea Europeana (UE), Belarus a construit prima sa centrala nucleara. Minsk neaga ca reprezinta o amenintare, dar vecini precum Lituania il considera un risc pentru securitatea continentului, la fel ca centrala ucraineana care a suferit cea mai mare catastrofa atomica din istorie in 1986.
„Atat la Cernobil (Ucraina, URSS, 1986), cat si la Fukushima (Japonia, 2011) cea mai mare responsabilitate pentru accident a corespuns omului. Mai exact, la Cernobil vinovatul a fost clar factorul uman. Prin urmare, pentru noi cel mai important lucru este pregatirea personalului care va gestiona centrala”, a explicat Mikhail Mikhadiuk, ministrul adjunct al Energiei din Belarus.
Centrala nucleara din Belarus va intra in functiune in iulie, data care a fost deja confirmata de Guvern, desi racordarea la reteaua electrica nu va avea loc pana in a doua jumatate a acestui an.
„Nu ne grabim si nu respectam niciun termen predeterminat. Prioritatea noastra principala este siguranta”, a subliniat Mijadiuk.
O amenintare pentru Europa, potrivit Lituaniei
Principalul adversar al uzinei, a carei constructie este realizata de o corporatie rusa (Atomstroyexport), este Lituania, deoarece noua fabrica este situata in orasul Ostrovets, la aproximativ 50 de kilometri de capitala republicii baltice.
Pe langa apropierea uzinei, Vilnius considera ca aceasta nu este sigura – politicienii lituanieni o numesc „bomba atomica” – si il acuza pe constructorul, Rusia, ca pune in pericol intreaga regiune cu dorinta sa de expansiune energetica.
„Combustibilul nuclear a fost deja transportat la fata locului pentru a putea trece la descarcarea lui in scurt timp fara a fi rezolvat problemele serioase de securitate de la centrala”, a avertizat presedintele lituanian, Gitanas Nauseda.
Din acest motiv, el s-a adresat Comisiei Europene saptamana trecuta pentru a -i asigura siguranta inainte de inaugurare si a cerut interzicerea importului de energie electrica din tarile cu centrale nucleare care nu sunt sigure.
„Uzina Ostrovets este o problema de securitate nucleara pentru intreaga UE (…). Trebuie sa garantam siguranta tuturor europenilor”, a spus el, desi luni, ambele tari au semnat un acord de avertizare timpurie in cazul unui accident atomic.
Drept raspuns, Belarus asigura ca inca de la inceputul proiectului, in urma cu un deceniu, exista un sistem „strict” de control asupra calitatii proiectului, constructiei, materialelor – de la fabrica pana la montaj – si tehnologiei utilizate.
Toate sub indrumarea Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA), cu care Minsk a semnat recent un program de cooperare tehnica de doi ani pentru functionarea in siguranta a centralei.
„Anul acesta am primit o misiune internationala formata din peste douazeci de experti straini pentru a analiza pregatirea uzinei pentru functionarea acesteia. Am primit o evaluare pozitiva”, a asigurat viceministrul belarus.
De asemenea, uzina a fost supusa „in mod voluntar” unui „test de stres” (test de siguranta) pe baza rezultatelor accidentului de la Fukushima conform standardelor UE.
„Am facut-o fara sa fim membri ai UE. Cooperam cu autoritatile de reglementare din Uniune. Suntem deschisi la orice inspectie. Nu ascundem nimic. Suntem transparenti”, a subliniat el.
Un proiect rusesc
Cerintele de siguranta sunt, de asemenea, cele care au ghidat alegerea proiectului rusesc VVER cu apa sub presiune, desi numai dupa ce s-a studiat modul in care au functionat companiile din SUA, Franta si China.
„Am studiat toata energia nucleara care exista in lume. VVER-ul rusesc s-a dovedit a fi cel mai fiabil. De asemenea, trebuia sa fie cel mai modern, generatia 3+ si sa raspunda tuturor cerintelor de siguranta”, a spus el.
VVER are atat un sistem de securitate activ – necesita participarea omului – cat si unul pasiv, a explicat el.
„In caz de defectiune, datorita sistemului pasiv, reactorul nu mai functioneaza si poate fi racit fara participarea fiintei umane, chiar daca nu exista alimentare cu energie electrica”, a subliniat el.
In plus, el a adaugat: „Daca are loc un accident, structura nu permite scurgeri sau evadari. Daca s-ar intampla astazi, corpul reactorului nu ar permite scurgerea substantelor nucleare active in aer”.
„Proiectul rusesc are certificatul UE. Tari europene precum Ungaria si Finlanda, cea mai stricta tara din punct de vedere al sigurantei nucleare, au ales si ele acest proiect”, a subliniat el.
Pregatirea personalului, prioritatea numarul unu
Pe langa aprobarea in 2008 a unui program de pregatire a personalului de stat, care include stagii de practica la centralele nucleare rusesti, Minsk a angajat cei mai buni specialisti din regiune, potrivit oficialului.
„Am invitat specialisti din tari cu o vasta experienta in domeniul nuclear din Ucraina, Rusia si Lituania. In fiecare tura va fi cel putin un specialist cu experienta in instalatii atomice”, a subliniat el.
Inginerul sef si secundul sau, precum si toti sefii celor mai importante departamente vor avea experienta de lucru in astfel de fabrici.
Belarus a construit chiar si un centru de instruire cu o replica aproape exacta a centralei pentru a instrui specialistii sa reactioneze in caz de defectiune, lucru recomandat de operatorul international de instalatii nucleare.
„Tot personalul din primul bloc este deja pregatit si are licenta pentru a lucra intr-o centrala nucleara”, a insistat el.
In plus, el numara peste 1.700 de angajati care vor lucra la uzina, specialisti care se vor stabili nu intr-un „atomgrad” (oras atomic), asa cum sa intamplat cu Pripyat in cazul Cernobilului, ci intr-un cartier nou, cu tot confortul in Ostrovets.
50 de kilometri de Vilnius
In ceea ce priveste critica pentru alegerea locului, viceministrul sustine ca Lituania a participat la consultarile publice si ca nu a ajuns niciodata sa prezinte „pretentii concrete”.
„Niciun regulament AIEA nu reglementeaza distanta care trebuie pastrata fata de orasele mari. De fapt, in centrul nostru de informare avem o harta a Europei unde puteti vedea plante care sunt mult mai aproape de orasele mari decat cei 50 de kilometri pana la Vilnius”, indian.
Si isi aminteste ca uzina pe care Lituania planuia sa o construiasca dupa inchiderea fostei uzine sovietice Ignalina – conditie pentru aderarea la UE in 2004 – se afla „la doar trei kilometri de granita cu Belarus”.
Mijadiuk aminteste ca Minsk a exclus mai multe situri, inclusiv unul din regiunea Mogilev, in apropiere de granita cu Rusia, deoarece substratul sau terestru nu a garantat soliditatea constructiei.
„Am reusit sa foram la o adancime de 120 de metri cu utilaje achizitionate din Olanda. Am ajuns la concluzia ca tot estul Belarusului nu este potrivit. In nord am gasit si zone cu sol prea moale”, a explicat el.
In cele din urma, Guvernul a optat pentru regiunea Grodno, desi aceasta varianta „era mai scumpa” din punct de vedere al infrastructurii.
„Dar important este siguranta. In acel loc nu exista contraindicatii pentru instalarea unei centrale nucleare”, a insistat el.
Atomul inlocuieste gazul natural
Belarus justifica constructia centralei prin nevoia de a diversifica sursele de energie. „96% din industria noastra lucreaza cu gaze naturale. Aceasta este o mare dependenta de o singura hidrocarbura. Iar preturile la gaze nu inceteaza sa creasca. De aceea am decis sa pariem pe energia nucleara”, a explicat el.
Mijadiuk pune gazul la 5.000 de milioane de metri cubi ceea ce va permite inlocuirea centralei anual, ceea ce va acoperi, conform calculelor sale, „intre 40% si 42% din cererea nationala”.
„Un alt avantaj este ecologia. O centrala nucleara nu produce deversari sau polueaza. Estimam emisiile pe care le vom reduce anual la aproximativ 8-10 milioane de tone”, a afirmat el.
Centrala trebuie acum sa descarce combustibilul nuclear, sa efectueze o serie de teste de siguranta pe reactor si sa creasca puterea instalatiei inainte de a conecta centrala la reteaua electrica generala, operatiune programata pentru septembrie-octombrie.
