In calitate de psihiatru, am privilegiul de a sta in primul rand pe masura ce oamenii imi impartasesc aspiratiile cele mai profunde. Din pacate, am asistat la nenumarate vise cazute in cenusa din cauza unor temeri.
Am scris anterior despre frica de esec si despre cum ne impiedica sa ne atingem obiectivele . Cu toate acestea, exista o sursa suplimentara de anxietate care ne descurajeaza visele. Chiar daca este discutat mai rar decat teama de esec, este un dusman la fel de redutabil. Aceasta este frica de succes.
In societatea noastra extrem de competitiva, unde succesul a devenit sinonim cu fericirea , teama de succes poate suna ca un paradox. Societatea noastra incanta acumularea de bogatie, faima si putere care poate insoti realizarea. Doar atunci cand dezlipim fatada succesului putem intelege mai bine de ce multi se feresc de ea.
Odata cu succesul vine schimbarea. Acest lucru alimenteaza anxietatea, deoarece suntem creaturi de obisnuinta care gasim confort in rutina noastra. Ezitam sa intram in ape neexplorate, chiar daca acesta este cel mai bun mod de actiune al nostru. Am intalnit profesional numerosi oameni care s-au impotrivit sa renunte la obiceiuri nesanatoase sau parteneri toxici, deoarece se temeau sa-si schimbe viata. Ei au preferat certitudinea prezentului, mai degraba decat incertitudinea care insoteste schimbarea.
Multi se tem si de succes, deoarece poate veni cu o mare responsabilitate. Persoanele cu functii de autoritate sunt detinute la un standard mai inalt. Cand lucrurile merg prost, poate fi mai usor sa deviati responsabilitatea si consecintele potentiale care pot veni cu aceasta.
Cand eram medic in pregatire, am gasit confort in a avea un medic curant supraveghetor care sa monitorizeze calitatea muncii mele si sa-mi consemneze notitele. Dupa ce mi-am finalizat studiile, aceasta plasa de siguranta a fost luata. Mi-a trebuit ceva timp pentru a-mi dezvolta increderea in a cadea responsabilitatea de a avea grija de un pacient cazand doar pe umerii mei.
In cele din urma, succesul ne face mai vizibili. Spotul mai luminos poate face ca multi oameni sa nu fie confortabili. Prefera sa stea departe de ochii publicului si sa duca o viata mai linistita.
Pentru cea mai lunga perioada de timp, am fost reticenta in a ma alatura retelelor de socializare sau a-mi impartasi scrisul, de teama sa nu fiu in centrul atentiei. Nu m-am alaturat pana nu mi-am dat seama ca reticenta mea a costat. Prin scrierile mele, pot sa impartasesc nuggets de informatii care pot ajuta oamenii sa faca fata mai bine anxietatii.
Teama de succes este un dusman atat de formidabil incat poate sabota chiar realizarile pe care le-ai lucrat atat de mult sa le castigi. Intr-un fenomen psihologic cunoscut sub numele de sindrom imposter , se poate atribui nivelul lor de succes norocului mai degraba decat talentului si calificarii. Sindromul impostor reprezinta o incercare finala de a renunta la agentie prin atribuirea realizarilor noastre unor circumstante externe dincolo de controlul nostru.
Teama de succes va poate impiedica sa va atingeti obiectivele. Primul pas pentru a depasi aceasta frica este sa dezvolti constiinta de sine si sa intelegi cum se prezinta in viata ta. Detectarea acestei frici poate fi subtila daca ia forma amanarii . S-ar putea sa doriti sa aplicati pentru slujba de vis, sa obtineti o diploma sau sa scrieti o carte, dar sa nu luati niciodata masuri in directia acestor obiective. Cel mai rau inca, puteti pierde o eternitate sabotandu-va progresul catre aceste obiective. Puteti sa va aplicati cu jumatate de gura si sa gasiti distrageri nesfarsite care va indeparteaza de destinatia dorita.
Multi oameni sunt prea jenati sa admita ca se tem de succes. Cand identificati aceasta frica, fiti amabili cu voi insiva si practicati compasiunea de sine. Adaugarea rusinii face doar mai dificila abordarea problemei la indemana.
In plus, recunoasteti modul in care modelele de gandire defecte va alimenteaza frica de succes. Cand suntem anxiosi, ne apropiem de frici. Ne fixam in cel mai rau caz, chiar daca are o probabilitate scazuta de aparitie. Ne tratam grijile ca fiind inevitabile si iminente, chiar daca sunt doar scenarii ipotetice care traiesc in mintea noastra.
