Criza politica in Germania: succesorul Angelei Merkel demisioneaza

Ascensiunea extremei dreapta perturba stabilitatea traditionala a politicii germane. Slabita de lipsa ei de autoritate in a impiedica filiala partidului sau, CDU, sa ajunga la un acord in Turingia cu extrema dreapta AfD, Annegret Kramp-Karrenbauer (AKK, asa cum este cunoscuta in Germania) si-a anuntat luni demisia. Liderul luase fraiele partidului Angelei Merkel si urma sa-i succeda in toamna anului 2021, dupa 16 ani in care Merkel a fost in fruntea guvernului german.

Demisia lui este o surpriza. Aleasa la un congres CDU in decembrie 2018, totul indica ca lui Merkel i-ar fi urmat o femeie de acelasi stil si idei politice. AKK cade si va abandona, de asemenea, presedintia partidului sau de indata ce va alege urgent un alt lider.

Conform tuturor sondajelor, CDU ramane principala forta politica germana, in ciuda ascensiunii ecologistilor. Dar in dreapta lui, unde nu a existat niciodata o forta semnificativa, a crescut o tumoare, extrema-dreapta AfD. Aceasta formatie, care s-a nascut impotriva salvarilor financiare in Grecia si a sosirii refugiatilor in 2015, a devenit un partid ultra deschis, care se situeaza in jurul a 14% in sondajele la nivel national, dar 25% in unele regiuni din Germania de Est.

Puterea lui genereaza furie interna in CDU. O minoritate, mai ales in estul tarii, pledeaza pentru a vorbi cu ultrasii si astfel sa se rupa „cordonul sanitar” care ii impiedica sa ajunga la putere pentru ca toate formatiunile refuza sa se apropie de ei. Acea parte a CDU a triumfat pentru cateva zile in Turingia saptamana trecuta pentru a face din un liberal, Thomas Kemmerich, presedinte regional, mai mult o marioneta decat un lider, deoarece partidul sau fusese a sasea forta politica. Merkel a trebuit sa puna ordine si sa rupa acel pact.

O alta parte a CDU, cea majoritara si in care se regasesc insasi Merkel si AKK, apara mentinerea „cordonului sanitar” si considera ca cu AfD nici macar nu bea o cafea. AKK nu a reusit sa-si tina atentia membrilor partidului din Turingia.

Pe langa faptul ca raspunde extremei drepte, AKK are inamici interni pe care Merkel nu i-a avut. Aripa dreapta a CDU a reprezentat o provocare pentru conducerea ei de cand a fost aleasa in decembrie 2018. Pe langa faptul ca merge impotriva a ceea ce a fost aprobat de CDU de a nu fi de acord in niciun fel cu extrema dreapta, au vrut si capul ei sa puna unul.

Nici AKK nu a fost bine vazut de partea cea mai centrista a partidului sau, care a criticat ca nu a fost in stare sa anticipeze pactul partenerilor sai din Turingia cu AfD, in ciuda faptului ca rezultatele alegerilor regionale din octombrie anul trecut in landul de est. ar putea provoca acea unire intre dreapta si extrema dreapta.

AKK a fost criticata si pentru rezultatele electorale slabe ale CDU in alte landuri si mai ales pentru cele ale alegerilor europene din mai 2019, cand partidul sau a scazut la 28% de la 35% in 2014.

Posibilii candidati

Plecarea AKK deschide usa unui nou congres CDU pentru alegerea unui nou succesor al Angelei Merkel. Favoritul, Friedrich Merz, in varsta de 64 de ani, reprezinta un conservatorism departe de cel al lui Merkel, cu usile inchise catre imigratie si politicile economice neoliberale, mai putin pro-european si mult mai putin dispus sa izoleze in continuare extrema dreapta. Merz este marele dusman al lui Merkel in CDU. Jens Spahn, tot pe extrema dreapta, ar putea avea si el sanse . Tanar (40 de ani), actual ministru al Sanatatii si critic la adresa politicii de imigratie a lui Merkel.

Candidatul cel mai apropiat de Merkel ar fi Amin Laschet. In varsta de 58 de ani si presedinte regional al Renania de Nord-Westfalia, ar avea profilul cel mai apropiat de seful guvernului. O parte din CDU il considera pe Laschet cel mai bun candidat pentru a opri ascensiunea ecologistilor.

De la Bruxelles, institutiile europene tremura in fata instabilitatii germane. Ei se tem ca va trece un an si jumatate pana cand Berlinul va avea un nou guvern capabil sa ia decizii importante in politica europeana. Dupa Brexit, aceasta ar constitui ducerea paraliziei europene pana aproape de sfarsitul anului 2021.