Jurnalul lui David Sierakowiak din ghetoului din Lodz incepe cand baiatul are 15 ani si se termina cand implineste varsta de 19 ani. A murit de tuberculoza. Sora lui, care a murit la Auschwitz, si parintii sai locuiau cu el. Prima editie a fost din 1960 a primelor doua caiete, scrise in poloneza. S-ar putea sa fi fost alte doua caiete care s-au pierdut, poate arse dupa razboi pentru caldura.
Prima editie in limba engleza a fost realizata in 1996. In Jurnal nu sunt doar reflectii asupra vietii cotidiene, ci are si un anumit caracter de abordari sociale si politice, intrucat autorul se considera marxist.
Poate ca ar trebui sa citam cateva fraze din acest Jurnal: „Unul dintre elevii din aceeasi clasa a murit ieri de foame si epuizare. […]”. (13 mai 1941). „Singurul lucru care conteaza pentru mine este ca in atelierul meu este supa” (3 aprilie 1942). „[…] Nimeni nu poate fi sigur de nimic astazi. Ei ii persecuta pe evrei in tot Reichul” (20 mai 1942).
Acest jurnal , alaturi de altele asemanatoare de la alti oameni, nu numai cel al Annei Frank pe care unii dintre ei l-au comentat in aceste modeste articole, ne confrunta cu problema raului si a relelor si a rautatii, pe care am intalnit-o si in scrierile acestor microeseuri, asa cum isi numeste Javier Goma articolele jurnalistice, cred ca cu o expresie fericita.
Uneori, cred ca societatea de astazi are o problema serioasa de dizarmonie teoretica si conceptuala, pe de o parte stiintele naturii si matematica si aplicatiile lor tehnologice sunt un urias urias. Intr-o masura mai mica, stiintele sociale. Si, intr-o situatie mult mai scazuta, ar fi dezvoltarea stiintelor umaniste, a eticii si a filosofiei, a artelor, a teologiilor-religii. Prin urmare, am spune ca apar dezechilibre serioase intre ceea ce putem cunoaste si face, in domeniile Naturii, si intr-o masura mai mica in Stiinte Sociale, dar ramurile cunoasterii, care pot indica un anumit autocontrol moral si etica asupra „a putea face”, ratiune instrumentala sau tehnica sau economica, care sunt filozofia si etica, stiintele umaniste si teologiile religioase, suntem neputinciosi, suntem fiinte foarte sarace.
Avem o putere tehno-stiintifica enorma, intr-o masura mai mica, o putere si cunostinte ale stiintelor sociale care sunt si ele foarte mari, dar cunostintele umaniste-filosofie-teologii-arte, la nivel teoretic si practic, sunt foarte mari. deficient. Asadar, se produc abisuri enorme, care ne conduc la situatii enorme de „sinucidere sociala”, razboi, violenta, revolutii-contrarevolutii, crize de tot felul, foamete, epidemii deja rezolvate etc.
Dintre toate motivele care explica raul si rautatea, pe care ni le-a indicat Leibniz, cele trei tipuri de motive: raul moral sau uman, raul natural sau dezechilibrele Naturii sau raul deficientei metafizice sau limitarii ontologice, care este marea sinteza. pe aceasta problema, fara a nega alte completari si explicatii. De asemenea, despre ratiunea Raului ca Ispititor in crestinism. Cred ca in explicatia anterioara, poate societatea si umanitatea, nu am acordat suficienta atentie…
Acest articol, daca cineva este interesat, poate completa si completa, cu alte articole ale aceluiasi autor, despre alte ziarea altor persoane, in aceleasi imprejurari sau similare, si completeaza-le cu o duzina de articole diferite despre problema raului, cu titluri diferite. Dar acum vreau sa ma concentrez in mod special asupra acestui motiv, pentru ca cred, sau cred, ca este unul dintre marile motive sau cauze. Este ca in metafora sau simbolul foarte veche ca avem un cap foarte mare, care ar fi tehnostiinta teoretica si practica, avem un trunchi mai mic decat capul, care este cunostintele tuturor stiintelor sociale, si avem picioarele subrede. , cu cunostinte, pe care unii le numesc sens: adica filozofie, stiinte umaniste, religii-teologii, arta-arte, etica-morala, ideologii, atat in dimensiunea sa teoretica, cat si in cea practica. Cu alte cuvinte, in cele mai rationale si demonstrate cunostinte teoretice in acele aspecte ale realitatii, ca si in aplicatiile practice ale acelor realitati, de catre indivizi, grupuri, societati, state… Pentru a incheia acest articol, vom cita ultima fraza a Jurnalului, a cele care se pastreaza: „[…] Nu este absolut nimic nou in politica. Inca o data, fara griji, simt o melancolie profunda. Nu exista nicio speranta ca vom iesi de aici.” Dar intr-una dintre propozitiile sale din Jurnalele sale scria: „Vreau sa traiesc si sa supravietuiesc atat de mult”. @la nivel mondial Nu exista nicio speranta ca vom iesi de aici.” Dar intr-una dintre propozitiile sale din Jurnalele sale scria: „Vreau sa traiesc si sa supravietuiesc atat de mult”. @la nivel mondial Nu exista nicio speranta ca vom iesi de aici.” Dar intr-una dintre propozitiile sale din Jurnalele sale scria: „Vreau sa traiesc si sa supravietuiesc atat de mult”.
