Îmi aprind o ţigară şi pornesc uşor către Piaţa Unirii. “De la Romană până la Unirii trebuie să găsesc un taxi,” îmi zic. Profit de plimbare ca să admir peisajul. Mereu m-a fascinat oraşul. O perioadă bună de timp am locuit undeva în afara Bucureştiului aşa că acum totul mi se pare nou şi interesant. Ca şi cum ai revedea un prieten pe care nu l-ai mai văzut demult. Caracteristicile de bază rămân aceleaşi însă descoperi uşor uşor că nu mai este aceeaşi persoană.
La fel şi cu oraşul Bucureşti. Clădiri ce odinioară erau puncte de
atracţie pentru bucureşteni, acum sunt lăsate în paragină şi par să îşi
fi acceptat tacit soarta. Multe lumini, multă sclipire, multă formă fără
fond. În jurul meu numai oameni grăbiţi. Par să nici nu observe ce se
află în jurul lor. Pentru ce atâta sclipire, pentru ce atâtea lumini
dacă nimeni nu îşi mairidică ochii din telefon îndeajuns de mult cât să
observe frumuseţea din jur?
De câteva minute bune mă joc cu telefonul, răsucind-ul printre degete.
Aş vrea să îi dau un mesaj dar totuşi poate că e prea devreme. Sau poate
am aşteptat prea mult şi e prea târziu. Ladracu, hai că îi scriu! Leg
câteva cuvinte aparent detaşate şi apăs butonul ‘send.’ Răspunsul se
lasă aşteptat şi o uşoară panică de pescar ce a lăsat să îi scape
peştişorul de aur, sefurişează în sufletul meu. “Asta e,” îmi zic şi îmi
continui plimbarea. Nu fac prea mulţi paşi că simt o vibraţie familiară
în buzunar: am primit mesaj! Este ea. Îmi răspunde neutru. Dezarmant de
neutru. Cu îndârjirea ultimei redute, nu las armele şi îmi continui
asaltul cu glume şi apropo-uri. Nu vreau să îmi dau de gol admiraţia
însă nici să o pierd nu vreau.
Din mesaj în mesaj ajung într-un final la Piaţa Unirii. Nici nu îmi dau
seama când am ajuns dar parcă am un nou descoperit respect pentru
persoanele ce nu îşi ridică ochii din telefon.
– Bună ziua, liber?
– Da!
– Pe G. mergeţi?
– Aaaa păi eu mă retrag la Băneasa.
– Incredibil! Gândesc eu cu voce tare.
– Poftim?!?
– Nimic, o zi bună.
Câteva minute mai târziu – vreo 45 – reuşesc să găsesc un taximetrist ce nu se retrage la Băneasa, Otopeni sau în organul sexual al mamei sale. Privesc pe geamul automobilului şi gândurile mă duc către zâmbetul ei…
