Cu cateva zile inainte de moartea lui Franco, printul Juan Carlos i-a trimis la Washington pe prietenul sau personal Manuel Prado si Colon de Carvajal pentru a se intalni cu secretarul de stat de atunci, Henry Kissinger, pentru a discuta despre planurile sale pentru Spania odata ce a preluat fraiele tarii si sa le solicite sfatul si sprijinul.
Printre aceste planuri se numara organizarea unui referendum asupra monarhiei, pentru a-si consolida pozitia de mostenitor al francismului in ochii publicului. Aceasta reiese dintr-o serie de documente din perioada pe care Departamentul de Stat le-a desecretizat si la care Europa Press a avut acces.
Prado s-a intalnit cu Kissinger timp de doua zile consecutive, pe 4 si 5 noiembrie, pentru a-i spune ca Franco este pe moarte si ca din acest motiv Don Juan Carlos a acceptat sa-si asume seful statului interimar, desi „nu poate lua decizii singur”, i-a explicat el secretarului de stat.
Emisarul arata clar in conversatia sa, conform transcriptiei acesteia, ca Printul de atunci doreste sfatul atat lui Kissinger, pe care il „pretuieste foarte mult”, cat si al presedintelui francez, Valery Giscard D’Estaing, ceva ca secretarul de stat i se pare rezonabil, tinand cont ca presedintele francez este „extrem de inteligent”.
Potrivit lui Prado, Giscard crede ca majoritatea opozitiei ii va acorda noului monarh sase luni pentru a se organiza, dar apoi ar putea avea loc demonstratii masive in strada.
Din acest motiv, presedintele francez este in favoarea „mentinerii unui contact strans cu Armata” si este de parere ca cea mai buna modalitate de a consolida puterea regelui este „convocarea unui referendum pentru a stabili daca Spania ar trebui sa fie in continuare guvernata de un rege„,explica emisarul, care recunoaste ca exista riscul de esec.
Referendum in primele luni
Dar, adauga el, „Giscard considera ca, daca se va desfasura in primele trei luni, va fi cea mai buna oportunitate pentru populatie de a-si oferi intregul sprijin Regelui”. Don Juan Carlos vrea sa stie ce crede Kissinger despre acest plan, care ii spune lui Prado ca trebuie sa-l analizeze mai atent.
A doua zi ii spune ca, dupa parerea lui, daca peste o luna se tine referendumul, „probabil ca printul ar putea castiga”. „Ar fi un avantaj daca Regele ar primi legitimitate formala”, subliniaza secretarul de stat, potrivit memorandumului intalnirii respective. „Daca o faci corect, ar putea avea si avantajul de a arata ca inceputul unui proces democratic”, spune Kissinger.
De asemenea, Prado expune sefului diplomatiei americane situatia particulara in care se afla viitorul monarh. „Trebuie sa gestioneze situatia cu mare atentie din cauza prezentei continue a oamenilor puternici din Franco”, explica el.
Din acest motiv, anticipeaza ca odata ce va fi Rege „va vorbi putin despre democratie, dar nu va deschide decat putin usile”. „Nu va fi in favoarea si nu va accepta legalizarea Partidului Comunist”, spune Prado, clarificand ca vrea sa incorporeze primul sau guvern in „opinia politica”, „dar nu vrea sa mearga prea departe in stanga.”
In plus, indica faptul ca Don Juan Carlos pare sa fie clar ca vrea sa-l elibereze pe Carlos Arias Navarro din functia de prim-ministru, deoarece considera ca „se razgandeste la fiecare jumatate de ora si este controlat de ministrii de Interne si de presa” si nu crede ca va va fi „loial”.
Potrivit lui Prado, Printul avea deja in minte mai multe nume ca inlocuitor al lui Arias Navarro, primul dintre acestea fiind contele de Motrico, Jose Maria de Areilza. Manuel Fraga Iribarne, pe atunci ambasador la Londra, s-a numarat si el printre optiunile sale, dar a crezut ca „actioneaza mult conform sentimentelor sale”.
„Printul are nevoie de cineva rece si loial”, recunoaste Prado, care ii mentioneaza si alte nume lui Kissinger precum Laureano Lopez Rodo, impotriva caruia a jucat fiind membru al Opus Dei; Gregorio Lopez Bravo, care ca si precedentul fusese ministru de externe, dar avea anumite probleme financiare; sau Jose Maria Lopez de Letona, ministrul industriei.
Pe de alta parte, ambii interlocutori discuta despre calendarul planificat odata cu producerea mortii lui Franco, atat pentru inmormantarea acestuia, cat si pentru incoronarea lui Juan Carlos. In acest sens, Kissinger ii promite lui Prado ca Statele Unite vor trimite „cea mai inalta reprezentare posibila”, tinand cont chiar si de posibilitatea ca presedintele, Gerald Ford, sa poata asista chiar la intronare, intrucat planuise un turneu in Europa in urmatoarele saptamani.
Sprijinul UE
„Vreau sa-l asigur pe Print ca vom face tot ce putem pentru a-l intari”, promite Kissinger, care sustine ca are „cea mai inalta consideratie personala” pentru Don Juan Carlos care, adauga el, „reprezinta singura garantie institutionala ca exista va fi stabilitate si progres”.
Aceasta pare sa fie marea ingrijorare a sefului diplomatiei americane, asa cum arata clar in cele doua intalniri cu Prado, caruia ii da asigurari ca este „deschis” sa evalueze optiunile pentru a-si demonstra sprijinul mentionat. „Situatia spaniola este foarte importanta si nu ne putem permite greseli”, spune el la un moment dat.
In plus, Kissinger recunoaste ca marea sa preocupare este ca Printul a fost prea sedus de „liberali”. „Stiu ca trebuie sa faca niste pasi pentru liberalizarea regimului pentru a avea relatii bune cu Europa, dar nu poate deschide situatia pana in punctul in care toate acele forte sa iasa”, se apara el.
Astfel, secretarul de stat recunoaste ca „cea mai mare greseala” pe care Statele Unite au facut-o in anii ’60 a fost „cand am incurajat o deschidere spre stanga” in Italia, ceea ce a facut ca crestin-democratii sa fie prejudiciati pe termen lung. „Va pot garanta ca nu va exista nicio presiune din partea noastra sa ne intelegem cu comunistii, chiar si cu socialistii”, subliniaza Kissinger.
Secretarul de stat insista din nou asupra acestui mesaj in a doua sa intalnire cu Prado. Dupa ce a avertizat ca europenii vor dori cu siguranta ca noul rege sa conduca Spania „spre democratia deplina si probabil cat mai departe de stanga”, Kissinger sustine ca acest lucru „ar fi un dezastru” desi admite ca mesajul care l-a miscat pe Prado pleaca el mai linistit ca Don Juan Carlos nu va merge asa.
Basci si catalani
Pe de alta parte, Prado vorbeste si despre problema basca si catalana. Conform a ceea ce ii spune lui lui Kissinger, „spun ca sunt suta la suta cu el, cu trei conditii”. Prima dintre ele, ca isi pot recupera drepturile istorice simbolice. „Printul crede ca acest lucru se poate face”, spune el.
In al doilea rand, ca liderii nationalisti basci inchisi, nu teroristii, sa fie amnistiati de Rege. „Printul simte ca acest lucru este posibil, dar va trebui sa fie atent”, spune Prado. Si in al treilea rand, ca membrii ETA inchisi sa fie judecati de instante civile si nu militare. „Printul a fost de acord sa se gandeasca la asta”, spune Prado, care anticipeaza ca Don Juan Carlos „planuieste sa faca o vizita surpriza” in Tara Bascilor „in semn ca isi intelege problema”.
In ceea ce ii priveste pe catalani, Prado asigura ca ei il ingrijoreaza mai putin. „Cei care vor independenta sunt un grup restrans”, in timp ce „liberalii” au promis sprijin deplin printului”. „Poate fi o problema in viitor, dar deocamdata l-au sustinut”, spune el.
