Cauzele cosmarurilor celor mici si cum le gestionam

Plansetele te trezesc, din nou, in mijlocul noptii. Buimacit si speriat, dai fuga sa vezi ce s-a intamplat. Nu are febra, nu pare bolnav, nu-i e sete, doar ca… monstrul a vrut sa-l manance!

A avut din nou un cosmar Atunci cand copiii nu dorm bine noaptea, evident ca nici parintii nu se vor odihni asa cum trebuie. Si unii, si altii vor fi obositi, nervosi si iritabili, vor avea dificultati de memorare si de concentrare, nu se vor putea ocupa eficient de activitatile de peste zi. Asadar, cu cat mai repede este descoperita si indepartata cauza, cu atat mai bine pentru toata lumea.

Cea mai frecventa cauza a trezirii

Trebuie sa intelegem ca tulburarile de somn sunt pasagere si fac parte din dezvoltarea normala a copiilor. Nu exista copil care, pana la varsta de 5 ani, sa fi dormit, in fiecare noapte, „ca un nou-nascuti. Toti parintii s-au confruntat, la un moment dat, cu refuzul copilului de a adormi, cu trezirile din cursul noptii si cu cosmarurile sale.

Iata ce spun statisticile: 70% din copiii cu varsta de 2 ani nu vor sa se duca la culcare; 30%-50% din copiii de 2 ani se trezesc cel putin o data pe noapte; 40% din copiii de 4 ani au un cosmar o data la doua saptamani. Specialistii au ajuns la concluzia ca cosmarurile reprezinta, de departe, cauza cea mai frecventa a trezirilor din timpul noptii la copii. Si, poate nu stiai, dar cei mici sunt mult mai des „terorizatii de cosmaruri decat adultii.

Ritualul dinaintea somnului

La copiii de varsta mica (2-3 ani) este vorba, de cele mai multe ori, de tulburari minore si tranzitorii de somn si nu de insomnii in adevaratul sens al cuvantului. Daca se trezeste de cateva ori in cursul noptii sau, cand se apropie ora de culcare, refuza cu incapatanare sa adoarma, greseala este de cele mai multe ori a parintilor.

Acestia nu i-au stabilit un program de somn-veghe adecvat nevoilor sale: il obliga sa doarma prea mult ziua, il culca prea tarziu sau prea devreme seara, copilul este prea obosit ori surescitat la ora de culcare, a mancat prea mult la cina sau a baut prea multe lichide… Incearca sa creezi un ritual al somnului, foarte important pentru cei mici, pe care sa-l respectati seara de seara: stinge lumina (sau, daca ii este teama, lasa aprinsa o veioza), citeste-i o poveste, canta-i un cantec de leagan sau pune-i un CD cu cantecele linistitoare, asaza-i jucaria preferata langa el in pat, tine-i de urat pana adoarme etc.

Cand apar cosmarurile si de ce?

De obicei, cosmarurile debuteaza la varsta de 2-3 ani. Dar acest lucru nu este un semn rau, ci dimpotriva: cosmarurile marcheaza o etapa importanta a evolutiei unui copil, si anume dezvoltarea imaginatiei. Gandirea logica a copiilor mici nu este inca suficient dezvoltata, asa ca ei nu disting realitatea de fantezie. Pentru ei, monstrii, fantomele, dragonii, vrajitoarele, toate creaturile si situatiile neplacute din vis exista si in realitate!

In plus, emotiile negative pe care le experimenteaza (agresivitatea celor din jur, certurile dintre parinti sau separarea acestora, atitudinea prea severa a parintilor, teama de animale sau de intuneric, nasterea unui fratior, schimbarea locuintei) le amplifica imaginatia, alimentandu-le astfel cosmarurile. Nu uita ca, atunci cand copilul se trezeste noaptea din cauza unui cosmar si pe fata i se citeste groaza, el este cuprins de o frica teribila, de sentimente de nesiguranta, se simte lipsit de aparare. Primul lucru pe care il ai de facut este sa incerci sa-l linistesti: vorbeste-i calm, ia-l in brate, spune-i ca a visat urat, ca nimic din ce a vazut in vis nu exista in realitate si ca nu i poate intampla nimic rau.

Nu uita sa lasi veioza aprinsa inainte sa adoarma din nou. Veioza trebuie sa fie indispensabila in camera celui mic, de aceea, pe Kindershop gasesti o varietate de veioze magice pentru cei mici care alunga teama de intuneric. In niciun caz insa nu trata „incidentuli cu indiferenta. Nu ii spune sec, din pragul usii: „Stai linistit, ai avut un cosmar. Culca-te la loc”. Este foarte important sa-l linistesti si sa-i oferi explicatii: in acest fel il ajuti sa-si dezvolte simtul logicii si sa faca distinctia intre ceea ce e real si ceea ce nu exista. A doua zi, discuta cu copilul despre cosmarul pe care l-a avut. Reaminteste-i ca monstrii nu exista decat in filme si in carti si ajuta-l sa-si invinga teama de aceste creaturi.

Incearca sa afli daca are vreo framantare interioara: crede ca esti prea sever cu el, este gelos pe fratiorul abia venit pe lume, nu se intelege bine cu colegii etc. si straduieste-te sa-i elimini stresul. Dupa varsta de 5 ani, calitatea somnului se amelioreaza, copilul se va trezi tot mai rar noaptea, iar frecventa cosmarurilor scade simtitor (in jurul varstei de 5-6 ani incepe sa distinga visul de realitate).

Nu confunda terorile nocturne cu cosmarurile

Terorile nocturne, prezente la 5% din copiii de varsta scolara, sunt o alta tulburare de somn. Acestea debuteaza adeseori intre varsta de 3 si 6 ani, mai frecvent la baieti, si apar in primele 3 ore din noapte. Cosmarurile, dimpotriva, apar in ultima parte a noptii.

Cum se manifesta terorile nocturne?

 Copilul se trezeste urland, se ridica in sezut in pat sau se da jos, are o fata terorizata si sta cu ochii deschisi si fixati intr-un singur punct, vorbeste incoerent si gesticuleaza agitat. Fenomenele neuro-vegetative sunt intotdeauna prezente: transpiratii, paloare sau roseata la nivelul fetei, senzatie de greata, tahicardie (puls marit), tahipnee (respiratie accelerata).

Daca incercam sa-l atingem sau sa-l linistim, copilul devine si mai agitat, se zbate. Episodul dureaza intre 1 si 20 de minute, apoi copilul se linisteste brusc si adoarme spontan. Uneori, terorile nocturne apar din cauza ca cel mic nu a dormit suficient, de exemplu nu si-a facut siesta de dupa-amiaza, alteori sunt expresia unui conflict interior, situatie in care ar fi bine sa incercati sa afli ce-l preocupa, pentru a-i alunga temerile.

Aceste manifestari, desi ii ingrijoreaza pe parinti, sunt firesti la aceasta varsta si nu au nicio consecinta asupra sanatatii copilului. Terorile nocturne nu necesita tratament si dispar de la sine pana la varsta pubertatii.

Comments are closed.