Nu este un secret faptul ca relatia parintilor tai iti poate influenta relatiile cu adultii in multe feluri. Parintii nostri ofera de obicei primul si principalul nostru model pentru ceea ce inseamna a fi intr-o relatie romantica (sau, mai pe larg, o relatie stransa de orice fel) cu cineva.
Indiferent daca recunoastem ca se intampla sau nu, ne luam adesea indicatiile timpurii de la a le urmari. Modalitatile prin care se relationeaza intre ele incep sa formeze o foaie de parcurs pentru modul in care am putea face acelasi lucru.
Cum ne imitam parintii
Unul dintre cele mai frecvente moduri in care se desfasoara acest model este prin imitare: este posibil sa constati ca relatiile tale au o multime de asemanari cu relatia parintilor tai.
Aceasta poate acoperi un spectru foarte larg de comportamente. La un nivel de baza, ar putea include stilul pe care il foloseau pentru a vorbi intre ei: daca erau foarte afectuosi si cu inima usoara sau daca erau mai directi si factuali.
Ar putea include, de asemenea, modalitatile prin care au incercat sa rezolve conflictul, sau nu, fie ca au fost calmi, constructivi si colaborativi atunci cand a venit vorba de dezacorduri, sau daca s-au angajat in obiceiuri mai putin utile, cum ar fi strigarea reciproca sau inghetarea unii pe altii cu ore intregi.
Aceasta influenta se poate extinde si la lucrurile mici, de exemplu, tipurile de cadouri pe care le-ar primi unul pentru celalalt sau cat de mult s-au complimentat reciproc in public, daca au fost tactile sau cat de colaborative au fost cand a venit vorba de sarcini practice cum ar fi organizarea treburilor sau planificarea.
Un domeniu in care acest lucru poate fi deosebit de relevant este modul in care au fost alaturi de voi ca parinti. Intrucat ii cunoastem pe parinti doar din momentul in care au devenit ei insisi parinti, nu este neobisnuit sa ne gasim copiind cel mai direct comportamentele lor atunci cand ajungem noi insine la acest stadiu de viata. Pentru multi este o experienta familiara: sa vorbesti cu copilul tau sau cu partenerul tau intr-un anumit mod si sa-ti dai seama ca iei acelasi ton sau chiar folosesti aceleasi cuvinte, ca mama si tatal tau.
De multe ori poate fi dificil sa se faca distinctia intre obiceiurile care sunt utile si care sunt mai putin – intrucat parintii nostri sunt sursa noastra principala de informatii pentru o lunga perioada de timp, aceste comportamente pot parea pur si simplu modul in care lucrurile sunt ,,facute”.
Incercand sa facem opusul
Pe masura ce imbatranim, am putea deveni un pic mai constienti de noi insine – am putea recunoaste ca ne copiem parintii si am putea incepe sa ne intrebam daca este o idee buna sa facem acest lucru.
In unele cazuri, oamenii incearca sa faca exact opusul a ceea ce au facut parintii lor. Acesta tinde sa fie cazul in care elementele cresterii lor au fost nefericiti din cauza modului in care au actionat parintii lor – pentru ca, de exemplu, a existat intotdeauna atat de multe strigate sau comportament agresiv pasiv in casa, fie a fost atat de putina afectiune exprimata in mod deschis sau, la capatul extrem al lucrurilor, exista infidelitate.
Oamenii care au crescut cu aceste experiente pot incerca sa actioneze in moduri cu totul noi: incercand, de exemplu, sa fie expresivi in moduri in care parintii lor nu au fost, sau calmi si amabili intr-un mod in care au simtit ca au asistat rar.
Acesta poate fi un mod eficient de a incerca sa corectam ceea ce am putea vedea ca deficiente in modelul creat de parintii nostri – permitandu-ne sa iesim din ciclurile care pareau sa creeze atatea nemultumiri si greutati. Intr-adevar, a invata sa diferentiem influentele pozitive si negative ale cresterii noastre si sa decidem cu care dintre aceia vrem sa mergem inainte poate fi o parte importanta a cresterii.
Desigur, poate veni si cu complicatii. Cineva care simte ca trebuie sa faca totul in mod contrar modului in care au facut-o parintii, s-ar putea sa se compenseze excesiv si sa forteze problema prea greu. Acest lucru poate crea un nou tip de dezechilibru, deoarece comportamentele de inlocuire devin apoi prea extreme sau imprecise pentru a face corect ceea ce ar trebui sa faca.
Deci, putem evita sa devenim parintii nostri?
Intrebarea daca putem scapa cu adevarat de umbra relatiei parintilor nostri este una complicata. S-ar putea ca solutia sa se afle undeva intre cele doua abordari descrise mai sus – sa invatam sa acceptam ca, in anumite privinte, cresterea noastra va avea intotdeauna un anumit grad de influenta asupra noastra, chiar daca aceasta influenta nu este utila. Totusi, trebuie sa fiti dispus sa incercati sa corectati sau sa compensati aceasta influenta atunci cand simtiti ca va impiedica sa va traiti viata corect.
Procesul de a explora acest lucru si de a gasi un mod de a fi care functioneaza dureaza adesea mult timp si, uneori, necesita putin ajutor profesional pe parcurs. Consilierii sunt instruiti pentru a ajuta oamenii sa-si exploreze sentimentele si de unde provin aceste sentimente. Discutand cu un consilier pe o perioada de saptamani, luni sau ani, multi oameni pot incepe sa recunoasca sursa anumitor comportamente si sa inceapa sa se gandeasca daca aceste comportamente trebuie modificate.
Si, desigur, acest proces nu este ceva care trebuie sa aiba loc in afara relatiei in sine. Este ceva care poate aparea si ca o colaborare cu partenerul tau. Discutia regulata a sentimentelor si a actiunilor cu partenerul tau te poate ajuta sa recunosti unde lucrurile ar putea fi dificile. Poate fi util sa recunoasteti, pentru o clipa, cand inchideti in mod neincrezator in timpul dezacordurilor sau deveniti indepartati cand lucrurile sunt grele in alta parte a vietii – observand acest lucru va ofera sansa de a lucra impreuna pentru a gasi modalitati de atenuare a oricaror probleme.
