Lenea, de la normal la patologic

Ceea ce intelegem toti prin cuvantul lene este mai mult o stare pasiva generala in care ne complacem. Din punct de vedere neurobiologic, lenea este, de fapt, o stare psihica in care, din diferite cauze, nu ii este permis organismului sa fie mobilizat de o motivatie.

Altfel spus, este starea in care balanta dintre confortul oferit de inactivitate atarna mai mult decat recompensa psihica ce ar urma sa fie obtinuta. Chiar daca noi constientizam dezavantajul, sistemul nostru nervos decide sa incline balanta catre inactivitate, desi organismul este apt de efort fizic sau psihic. Aceasta decizie, aparent anormala, care dezavantajeaza individul, poate fi in multe cazuri o reactie adaptativa determinata de asa-zisul instinct de conservare, care anunta organismul ca nu are suficiente rezerve energetice pentru un efort sustinut.

Cauzele care pot induce stari de lene sau inertie

Activitatea monotona. Cercetatorii germani au dovedit ca, indiferent de temperament, muncitorii care efectueaza lucrari stereotipe devin deseori lenesi in afara orelor de serviciu. Astfel, desi la serviciu acestia au o viteza remarcabila de munca, atunci cand au liber, intra intr-o stare de inertie, de lene si dezinteres pentru activitate. Aceasta stare nu este determinata numai de gradul de oboseala, asa cum se credea pana nu demult, ci mai ales de standardizarea comportamentului lor. Psihologii germani au observat astfel ca cei care au un program de lucru de peste 6 ore in care miscarile sau operatiile pe care le executa sunt simple si repetitive devin si raman inactivi in timpul liber o lunga perioada de timp, chiar si in cazul schimbarii locului de munca. S-a dovedit ca acest lucru apare din cauza faptului ca munca monotona deconecteaza temporar o serie de retele de neuroni implicati in motivatie si chiar in miscare.

Acelasi lucru se petrece si in cazul muncilor de birou, monotonie in care se fac operatiuni simple, asemanatoare in toata perioada orelor de munca. Ca urmare, daca aveti un astfel de serviciu este recomandat sa incercati sa luptati cu inertia plimbandu-va cel putin 30 de minute dupa iesirea de la serviciu. Acasa este recomandat sa va odihniti o ora, apoi sa iesiti la o mica plimbare sau sa vedeti un film usor. Intr-o a doua etapa incercati sa faceti mai multa miscare, iar in pauzele de la serviciu sa comunicati mai mult cu prietenii.

Reducerea comunicarii cu cei din jur. Omul, ca fiinta sociala, are nevoie de comunicare pentru a-si pastra integritatea functiilor psihice. In lipsa unei comunicari deschise cu cei apropiati, in creierul nostru se petrec o serie de modificari biochimice. Acestea pot bloca temporar unele cai nervoase. Astfel, pot aparea blocaje ale unor sisteme de neuroni care secreta serotonina ce determina scaderea intensitatii oricarei motivatii. Mai simplu spus, daca nu ne spunem aof-ulO celor din jur, in anumite parti din creier nu se mai fabrica substantele care ne ajuta sa fim motivati pentru a desfasura actiuni simple sau complexe. Aceasta se manifesta prin scaderea activitatii, inertie si tot ansamblul de stari pe care le numim popular si literar aleneO.

Lipsa bucuriilor si a satisfactiilor. Motivatia este amotorulO oricarei actiuni sau activitati pentru toate speciile care au un sistem nervos evoluat. Sistemul motivational al creierului functioneaza in stransa legatura cu sistemul de recompensa care ofera senzatia de satisfactie sau placere. In cazul in care in viata noastra exista prea putine momente in care apar satisfactiile sau chiar micile placeri, asa-zisii centri ai motivatiei vor fi dereglati. Se intelege ca o perturbare a zonelor nervoase implicate in motivatie pot determina inertia in activitate si chiar repulsie pentru actiune sau munca. Pare interesant si chiar amuzant, dar pentru a ne feri de lene avem nevoie de cat mai multe ocazii de a ne bucura, a ne distra si a ne satisface micile placeri. Una din retetele ideale pentru a lupta in acest fel cu lenea este ca in fiecare zi sa ne facem o mica placere, chiar daca este vorba de un fruct sau o iesire la o cafea cu prietenii. Ideal ar fi ca in fiecare saptamana sa ne facem un mic cadou si sa oferim cate ceva celor la care tinem. Bucuria de a ne confunta cu ceva nou, cat si cea de a oferi daruri echilibreaza centrii motivatiei si ne fac astfel mai activi si mai eficienti. Chiar si in lipsa banilor, putem gasi solutii pentru a ne face mici bucurii prin comunicarea afectiva, prin lectura, film sau divertisment.

Descurajarile sau lipsa incurajarii. Pentru foarte multi dintre noi, lenea, inertia sau inactivitatea pot fi reactii de acomodare sau de protectie automata a sistemului nervos. Astfel, prestarea unei anume activitati care nu ne aduce satisfactii pe masura efortului poate conduce la atenuarea treptata a oricarei motivatii. Este vorba de situatii similare unui elev care, indiferent cat ar invata, ar lua note necorespunzatoare iar parintii si colegii nici nu l-ar sanctiona, nici nu l-ar lauda. Atunci cand ceea ce facem nu este nici criticat, nici sanctionat si nici apreciat, sistemul nostru de satisfactie si de motivatie se diminueaza, odata cu dezinteresul pentru oricare activitate. Pentru a lupta cu aceasta problema este nevoie sa avem mai mult curaj si initiativa de a face un lucru nou, de a aduce o imbunatatire atat in viata de la serviciu, cat si in cea din afara orelor de munca. E recomandat chiar sa cerem permanent parerea celor din jur atunci cand avem o initiativa, fie ca tinem sau nu cont de criticile sau sfaturile lor.

Consecintele unor traume psihologice. Pasivitatea determinata de o depresie care este consecinta unui eveniment nefast este considerata o stare normala daca aceasta nu se extinde prea mult in timp. Astfel, pierderea unei persoane dragi poate declansa o forma de tip depresie reactiva ce se poate intinde pe o durata de pana la 5 ani.

In acest timp, inertia in activitate ne poate domina viata, iar consecintele pot fi mai grave decat insasi evenimentul declansator. Se intelege ca aceasta situatie nu ne permite sa luptam direct cu inertia in activitate, ci mai degraba cu depresia. Avem nevoie de foarte multa sustinere afectiva din partea celor apropiati. Plimbarile si iesirile din oras ajuta enorm sa depasim aceasta stare. In cazul persoanelor sensibile, labile psihic, foarte implicate afectiv, este absoluta nevoie de recomandarile terapeutice ale unui psihiatru. Bioritmurile

Ciclurile bioritmice. Fiecare dintre noi avem un aceas interiorO al starilor psihice care incepe sa bata odata cu primul contact al plamanilor cu oxigenul, la nastere. Din acel moment, incep cele trei bioritmuri lunare, cel al activitatii intelectuale, cel al activitatii fizice si cel al starilor afectiv-emotionale. Toate cele trei bioritmuri au o perioada pozitiva in care avem energie si dispozitie, dar si un punct critic, cand suntem neatenti si irascibili. Exista si o perioada negativa, caracterizata mai ales prin lipsa motivatiei si iluzia lipsei de energie. Ca urmare, atunci cand perioadele negative ale celor trei cicluri se suprapun partial sau total, starea noastra tinde spre conservarea energiei. Acesta este motivul pentru care chiar si cei mai activi oameni au, de regula, cel putin 30 de zile pe an cand nu au deloc dispozitia de a initia sau executa niciun fel de activitate. Nu este recomandat sa stim care sunt perioadele negative ale ciclurilor deoarece s-a dovedit stiintific ca o constientizare a acestor realitati ne poate induce o stare si mai rea prin autosugestie. Este bine sa stim insa ca atunci cand ne simtim vlaguiti de energie, desi am dormit, este posibil sa fie vorba de bioritmul nostru. Numai daca aceasta stare dureaza peste sapte zile se recomanda un consult medical complex.

Lenea patologica. Inertia si inactivitatea apar in mod pronuntat atunci cand este vorba de cazuri de depresie unipolara sau manifestarile ciclice ale perioadelor lungi de depresie care alterneaza cu cele de surplus de energie. In acest caz, unica solutie este terapia medicamentoasa, urmata strict dupa recomandarea medicilor specialisti.

Ergofobia. Teama patologica de munca sau de activitate, mai ales de cea fizica, intra in categoria asa-numitului sindrom ergofobic. Aceasta fobie apare ca urmare a unui dezechilibru relativ puternic al secretiei unor transmitatori chimici ai informatiei din creier. Ergofobul simte un puternic disconfort psihic atunci cand efectueaza mai multe miscari, mai ales cu bratele, resimtind o falsa iluzie de extenuare si oboseala rapida. Totodata, s-a dovedit ca ergofobul resimte o stare de anxietate intensa chiar atunci cand asista la munca celor din jur. Fiziologii canadieni considera ca aceasta fobie moderna este rezultatul direct al stresului, aglomeratiei si poluarii electromagnetice din mediul urban. Terapia in acest caz se poate face doar cu ajutorul psihologului si al psihiatrului.

Cum sa devii mai activ

1.Gandeste-te permanent la faptul ca pentru a evita imbatranirea creierul omului are nevoie de oxigenare. Miscarea si efortul fizic asigura astfel o buna oxigenare a tuturor tesuturilor, deci si a creierului, scazand viteza de imbatranire.

2. Asociaza oricare activitate care iti ofera satisfactii directe sau imediate cu o recompensa care sa insoteasca sfarsitul activitatii.

3. Comunica la modul cel mai deschis si sincer cu cei apropiati.

4. Citeste cat mai mult atunci cand te simti fara puterea de a face efort fizic.

5. Consuma zilnic fructe bogate in vitamina B, precum pepenele galben, bananele sau perele.

Comments are closed.